Poezie
Mister
...
1 min lectură·
Mediu
Ce trist se scurg a vieții clipe
Spre neant grăbite ne alungă
Și zbori rătăcitor prin ele,
Pe tine-ncearcă să te-ascundă.
Dar tu rămîi în a mea lume
Chiar dacă tot în jur dispare,
Cu chipul cald, cuprins de zîmbet,
Căci ce-i în noi nimic nu moare.
Ca cerul noaptea ce-n stelează
Cu-a lunei tainică lumină,
Privirea ți-o topești în farmec
Și glasul tău încet m-alină.
Cu un sărut oprește timpul
Și cuprindemă în noapte,
Să nu se scurgă-anoastră viață,
Să nu mai știm în veci de moarte.
Al vieții drum e plin de toate
Și un mister îi e sfîrșitul,
Azi noi suntem dar mîine poate,
Să auzim a morții șoapte.
Cînd tu și eu vom fi departe,
Sau îngeri puri vom fi în cer,
Cu gîndul eu voi fi aproape,
Cu-n gînd scăldat tot în mister...
001285
0