Poezie

Mister

...

1 min lectură·18 iulie 2008

Mediu

Ce trist se scurg a vieții clipe

Spre neant grăbite ne alungă

Și zbori rătăcitor prin ele,

Pe tine-ncearcă să te-ascundă.

Dar tu rămîi în a mea lume

Chiar dacă tot în jur dispare,

Cu chipul cald, cuprins de zîmbet,

Căci ce-i în noi nimic nu moare.

Ca cerul noaptea ce-n stelează

Cu-a lunei tainică lumină,

Privirea ți-o topești în farmec

Și glasul tău încet m-alină.

Cu un sărut oprește timpul

Și cuprindemă în noapte,

Să nu se scurgă-anoastră viață,

Să nu mai știm în veci de moarte.

Al vieții drum e plin de toate

Și un mister îi e sfîrșitul,

Azi noi suntem dar mîine poate,

Să auzim a morții șoapte.

Cînd tu și eu vom fi departe,

Sau îngeri puri vom fi în cer,

Cu gîndul eu voi fi aproape,

Cu-n gînd scăldat tot în mister...

001.297

Donica Nelu. “Mister.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/donica-nelu/poezie/1792993/mister

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.