Sfarsit

Pustiind stingher, departe de tot ce mi-a fost drag, Mă văd murind într-o zi mohorât de ploioasă, Ziua când îmi voi aminti de tot ce mi-a fost drag De viața mea sumbră mohorât de ploioasă. Și va fi ziua din noapte, in care voi găsi cel din urmă ciob, Ultima frunză căzută-ntr-o toamnă amară Sub dulceața ultimei raze-a amurgului lin, În parcul de roze pe banca de crin. Și-oi vrea să cânt acele vremuri de putere, Da\' prea-i târziu și glasu-mi răgușit, Cerșind chitării glasul acordat, Se stinge-n ultimul pahar de fiere. Voi fi sperând atunci în slova scrisă, Și căutând zadarnic tocul meu și foaia, M-oi așeza să mor în sfeșnicul cel ruginit, Eu, lumânarea fără testament sfârșit.