Poezie
Sa nu ne plangem de nimic
1 min lectură·
Mediu
Să nu ne plângem de nimic
Din lumea noastră restrânsă
Și rece,
E vremea să recunoaștem
Ceea ce suntem,
Să nu strângem cuvintele
Între dinți.
Să nu aruncăm cu noroi
Din aproape-n aproape
Căci singuri trăim
În orașul pustiu
Și singuri ne întoarcem
În camere reci
Să dormim neântorși
Ca în sicriu.
Să nu călcăm ce a mai rămas,
Dintr-o vreme mânjită-n abuzuri,
Să nu inghițim copilul din noi
Care încă
Mai simte ceva.
001702
0