UMBRE ALE TACERII

UMBRE ALE TACERII Sint inconjurat de lumina...de o lumina palida ce razbate cu greu in desisul gindurilor dezordonate ce-mi misuna in minte,ingreunata de trairi trecute ce au ramas imprimate acolo unde doar simtirile au acces.....Zimbetul meu palid rasfata durerea ce se exteriorizeaza in lacrimi ce-mi curg neincetat pe obraz asemeni unui riu tulbure, agresiv si neobosit....Durere..suferinta..declin..neliniste..VIATA ! Calc pe nisipul umed ce inconjoara marea,pe bucati de stinca ce-mi ranesc talpile si simt apele sarate cum imi ustura ranile nevinde- cate si parca tot ce ma-nconjoara s-a aliat impotriva mea.... Acolo unde ar trebui sa vad minunatul apus de soare,imbinarea lumini ce se stinge cu onoare,intimpinata de sclipirea neobosita a stelelor, alunecind pe mirifice culori de curcubee,vad doar stoluri de corbi agresivi ce-mi intuneca mintea si ma-nconjoara croncanind infometati. Alunec spre un tarim in care amintirea luminii e asemanatoare cu fericirea in viata pe care am trait, in durerea ce a fost unica ali- nare sau ca un curcubeu ce a cazut stingindu-se,frint si palid.... Bijbii prin unghere nescotocite gasind doar intunericul intesat de firele moi si dese ale paianjenilor ce au inconjurat cu trainicele tesaturi bucuriile ce aveam sa le traiesc,inveninindu-mi zilele ce au trecut si cele ce au sa vina...Umbre intunecate imi dau tircoale, soptindu-mi cu voci ragusite cintece funebre,asteptind parca sa ma prabusesc in golul ce se creaza in fata pasilor mei pierduti,rata- citi in imensitatea lumii de dedesupt...Tacerea imi este tipat de durere si deznadejde si vad o stea ce se-ndeparteaza trista dar in acelasi timp fericita ca a scapat din strinsoarea vietii mele si imi dau seama ca e ultima suflare ce m-a parasit si ea...Sufletul flamind de viata.....In linistea ce ma-nconjoara vad doar stele stinse,soarele asfintit,munti despaduriti si toate se aseamana cu viata mea care s-a stins plingind si ea......