Mie

Despre acea coerență a scrisului Ca atunci când cauți cu arma lipită de inimă În tainițele cele mai misterioase ale inconștientului colectiv Pirații cu care să schimbi codurile Acestei realități obiective Important e să nu te lași prinsă de hybris Nici de meschinăria celei care știe Și să nu te depărtezi de dorința de utopie Oricât de nomade ar fi contururile ei Despre gestul cu care scrii Cu șerpii tatuați pe chakra gâtului Pe pleoapele femeilor care trebuie să seducă pentru a supraviețui Pe linia orizontului Pe partea stângă a trupului tău Recuperată din negurile în care trăia Ivan Și pe partea dreaptă Cea pe care în vise Mister Yang ideologul voia să și-o însușească Încă scrii Deși uneori pare cea mai imposibilă misiune pe care ți-ai dat-o Dar ești datoare Fetiței de nouă ani Care a descoperit poezia Cu ochiul stâng lipit De un aparat A cărei lumină îi cerceta retina Exact atunci privirea i s-a întors înăuntru Acolo unde era comoara de percepții Tradusă în cuvinte Scrii așa cum lupți Cu o metafizică ad hoc În care regulile existentului Sunt trăite în plăcerea lor complexă Și paradoxală Scrii cu arme Cu stilouri furate Cu degetele lipite de vreo tastatură Cu gândurile vii și rapide Cu rădăcini culese prin păduri Cu amintirile intacte Scrii când ți-e frig Și foame Când vrei să dai foc patriarhatului Și atunci când iubești vreun bărbat Și te simți trădătoare de cauză