Poezie
ESTI PRIMA STEA
1 min lectură·
Mediu
ESTI PRIMA STEA,
Esti prima stea ce-a aparut
In viata mea rebela.
O viata fara de trecut
Purtata de-o himera,
Inspre neant.....necunoscut...
In nestiinta si tumult....
de haos si ruina.
Esti prima stea si-a ei sclipiri
Mi-au luminat o noapte-ntunecata.
O noapte-n care ma simteam stingher
Calcand printre ruinele vietii.
Tu ma priveai atunci in ochii
Si m-ascultai tacuta.
Un zambet mut pe buze-ti aparea
Captata de-un elev care te-nfiora
Cu gandurile-i sumbre...crude.
Tu ai plecat,eu am ramas...
Cu sufletu-atintit spre o idee.
Aceea de-a putea purta mereu
Aura ta asupra-mi.
Tu esti un crin...eu sunt un spin...
Ne diferim si risipesc atata energie...
Cautand s-avem un punct comun.
Dar intersectia e-n drum...
Ne despartim...
Si eu as vrea sa fiu ca tine,
Un echilibru sa il simt in mine.
Nu pot...visez prea mult...
Si sub piciorul meu nu exista pamant...
Ci doar minciuni.Nisipuri miscatoare,
Si simt cum sufletul in mine moare
De dor dupa normal
Poate-ntr-o zi-mi voi reveni
Si voi putea sa urc acolo sus pe culmi
S-admir si sa astept...
O stea ce-n viata mi-o doresc...
...pe tine...
001.137
0