Poezie

Dor de tine

1 min lectură·28 noiembrie 2020

Mediu

Te priveam că pe o stea,

Dar ți-ai întors privirea,

Rătăcesc încă pe calea ta

În ochi cu a ta sticlire,

Nălucă dragă mi-ai rămas

Cu a ta lumină lină,

Ai locul tău în sideral

Nimic nu-ți poate ține locul.

Dar timpul meu, poate și-al tău,

Se scurge-n infinit.

Lăsând în urmă-i ochiul gol

De umbre acoperit,

Privindu-ne amândoi

Tu sus pe cer,

În locul în care ai fost și ieri.

Tăcut am să rămân, cu gleznele-mi în lut,

Când fac un pas fără să văd

Că noapte e înainte,

O clipă! Dar rămâi pe boltă o rază albă

Te văd ca pe o lumină, ca pe-o caldă stea

Când poți să o atingi.

Un vis frumos, atingere șoptită

Atât a fost. În locul meu îți voi lăsa chiar ție loc

Lumina ta-mi va umple golul

Am rămân un punct,ca la-nceput

În care e închis dorul.

00453

Dinel Tatar. “Dor de tine .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dinel-tatar/poezie/14151311/dor-de-tine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.