Remuscari

Livrând mici scrisori de înțelepciune

Privesc cum abisul îmi fură dragostea

Și mă face să mă simt mai puternic...

Și mai stăpan pe toate,

Ceea ce doare;făcandu-mă nemuritor.

Văd chipuri ce-mi cer sa mă opresc...

Văd lacrimi ce nu se opresc sa curga...

Dar eu,nu pot face nimic ca sa-i ajut.

Și doare...văd cum lumea mă imploră,

Iar eu inghenunchez,dar nu mă opresc.

Nu iubesc pe nimeni...

Iar nimeni pe mine...

Cer iertare si implor să fiu lăsat în pace!

Să pot simți dragostea si fericirea...

Să nu fiu obligat sa trădez,dar greutatea nu scade.

Aș vrea să fiu orice de pe lumea asta...

Dar nu mai pot privi tristețe.

Deși asta mi-e soarta...

Să merg mai departe fara regrete,

Călcand mandru inainte.

Exista și bucurii...

Pot împlini visuri și speranțe...

Pot transmite ganduri si sentimente

Pot schimba realitatea pentru o clipă

Și mă face să simt puterea.

Nu pot avea prieteni si nici inamici

Cad din nou intr-o stare de melancolie

Dar cineva îmi dă putere și nu mă lasă să cad!

Vreau limite și responsabilitați...

Vreau să simt ceea ce simte o ființa umană.

„Ești condamnat la nemurire!”

Mă chinuie o voce...

De ce nu mă ințelege?

De ce nu mă ajută?

Vreau să cunosc realitatea și să simt ce simt ei.

„Ești într-un vis infinit!”

Ce fel de vis?

„Ai creeat o lume,un spațiu...”

Dar nu mă ajuta,îmi face rau...

„Esti Timpul...nu te poțti schimba!”