Ruga
Dintr-o stea-mpușcată-n noapte strigă gândul și socoate: -Doamne! câtă nedreptate să vezi Luna de la spate - că de e cumva dreptate, pasul care trece-n șoapte pasul care nu mai poate să
Dincolo de strafunduri
Și-odată a început să ningă alb și-nverșunat cu semne de tăcere peste pasul din urmă, aducând cerul până aproape de pământ și invers, în copaci plini și sensibili Ochiul nu se mai satură
Amnezie
Lumina desfigureaza trunchiul copacului, plangandu-l spre cer odata cu ochiul din ochiul meu: sublima inaltare de simturi rascoapte in ierni de asteptare a Totului sau a Nimicului... Nu mai
Liniste
Suspinul noptii, Infiorand ochiul lacului Si clipindu-l In cercuri largi De neliniste, Tulbura Floarea din fereastra A dor si asteptare. Nici-un gand Nu se poate impotrivi Intoarcerii -
Alinare
Din ochii tai, copaci de lumina isi pleaca ramurile spre descretirea fruntii mele, ridata intrebator de singuratatea ce-atat de greu se lasa alungata; doi pasi inainte unul inapoi - -nesigur
Meditatie
...Trecerea lumii, cand mai repede, cand mai inceata, pulverizeaza amintiri spre orbirea prezentului, lasand ca singura cheie a Marii Deschideri Iubirea si-astfel apare mai clar sensul
intrebare
Cunoasteti voi dragostea, cea de dincolo de atinsul cu degetul, in ruptura de suflet prinzandu-se si implinindu-se in gandul de dincolo de privirea lumii?... - Cunoasteti voi oare?