Ganduri la lumina lunii

O viata, atat e de-ajuns ca sa iubesti ca un nebun O clipa, de-atata e nevoie ca sa te prabusesti De-acolo de sus, din cerul tau de fum O, de ce nu poti oare sa-ntelegi ca dragostea nu-i totul Ca viata, viata o traiesti ca sa iubesti Nu o traiesti prin iubire Coboara,priveste la dragostea ta perfecta,ce se ridica din mocirla Priveste ce-a ajuns iubirea ce nu avea sfarsit,o umbra Doar o cruda amagire,o floare moarta intre spini Iar tu,tu esti acum pierduta,esti prabusita Pe-un catafalc de flori ce mor,incet,ca tine Si totusi speri... Vorbesti despre dragoste ca si cum ai sti totul Dar nu stii nimic Crezi ca soarele rasare si apune doar pentru tine Ca Luna iese de sub nori doar ca sa o vezi tu Te inseli; Privesti cum umbre acopera lumina zilei Si indoiala ti se cuibareste in suflet Incerci sa o alungi... Privesti o frunza,admiri o floare,saruti un copac Sunt ale tale,exista doar pentru tine Oare?...Oare nu te-nseli? Si iarasi lasi indoiala sa puna stapanire pe tine... Ce verde e frunza,ce inmiresmata floarea,ce frumos copacul Si tu?...Te pierzi in Univers,ca o furnica in imensitate Si Soarele nu mai rasare pentru tine Si Luna e mereu acoperita de nori Dar dragostea?...Dragostea ta curata? S-a transformat intr-o frunza,o floare,un copac Oare? Te-ai gandit vreodata ca ai putea sa pierzi clipa care trece Acum pe langa tine? Traieste-o!E doar a ta,a ta si a dragosstei rasarite-n tine Ca un ghiocel primavara,la topirea zapezii Ghiocelul rasare,iar dragostea ta infloreste o data cu el Zapada s-a topit de pe sufletul tau...E Soare!...