Umerii tăi din cimitir

Am plâns într-una peste umerii tăi mai mult decât au plâns 15 generații de femei la telenovele. Și mi-ai șters lacrimile în somn, în depresie, în furie, în toate formele de durere Iar eu n-am știut să-ți mulțumesc atunci când am crescut. A trecut un deceniu peste frunțile noastre... Am salvat vieți, am creat vieți. Am devenit din copii părinți... Ca apoi să aflu că umerii tăi plânsi sunt demult într-un cavou, că ai murit. Tu ai ales să pleci după 30si un pic de ani Fără să plângi peste umerii mei de adult Tu ai ales să pleci fără să spui nimănui Lăsând umerii tai plânsi într-un cimitir. La peste 2000km de cimitirul tău, te aștept Să plângi în pace, in vis sau in gând Copil ai fost, copil vei fi mereu Fratele meu, sufletul meu.