Calatorie
Prin întuneric... Printre oase... Apare claustrofobia Și simți ca totul e pierdut Carnea îți zvâgnește Peste tot amarul domnește... Când reușești să treci de tot Te-ncurci în păianjeniș Și
Regret
O albină-n floare Culege dulcele nectar Ciripitul păsărilor emană veselie, Un cântec fără de srârșit e totul... Ș-un zbucium e inima mea Regrete mă cuprind Sufletul meu era o hartie in mâna
copilarie
Frustrat mă simt Soarele a răsărit Sufletul mi-e tot stins, Nimic nu poate lumina Noapte din inima mea Ș-un plans neîntrerupt Mi-e toată ființa, Un plânset fără lacrimi Și cand
Cand merita asteptarea
Când stai ș-aștepți demult Și în sfârșit răsare din nimic Să pună capăt așteptării Și cel mai tainic vis s-arată Și simți cum corpul ți-l săgeată Fiorul dulce al așteptării... Când bucuria
Totu-i asteptare
Ne naștem din așteptarea părinților Când suntem mici așteptăm să fim mari Când suntem răniți în dragoste Așteptam să vină uitarea când singurătatea ne apasă Așteptam ca timpul să le rezolve pe
Asteptare zadarnica
O noapte ma apasă si toate mă dor Pierdut sunt si sufletul îmi plânge De dor...de dorul dulce... De așteptarea ce nu se mai împlinește... Mă simt gol...nu pot nutri nimic în mine Nimic nu se
