Poezie
Cu un secol în urmă
1 min lectură·
Mediu
Ai început prin a-mi arăta regatul tău.
Așa că am sărit în primul autobuz
Și am început să ne fugărim, jucându-ne de-a caracatița:
Eu privind cu teamă după vreo urmă de controlor
Tu temându-te cu privirea să nu-ți scap o secundă.
....................................................
Poate că la prima stație
Ne-am dezechilibrat amândoi:
Un domn m-a strivit cu sacoșa
Și buzunarul mi-a izbucnit de pastă de pix.
Sau poate că la primul stop
Inerția a izbit caracatița într-un geam
Strivindu-i sacul de cerneală.
Și lăsându-ne cu jocul neîncheiat...
....................................................
Dar eu știu doar cum urechile-mi țiuiau
Dureros sub sprâncenele tale grele
Unghiile mi-au sărit ca niște dopuri de șampanie,
Iar pixul măzgălea neputincios și grăbit
O poveste nescrisă încă
Până ne-am trezit sângerând
Amândoi lipicios de albaștri.
Blugii tăi mânjiți de pix
Chicoteau în vitrine
De urma neștearsă a gâtului meu albăstrit
Uitând cum cu o secol în urmă,
Pe un câmp de luptă,
Îmi încolăcisem gâtul în jurul genunchiului tău
Rănit.
012.134
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- diana enache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 159
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
diana enache. “Cu un secol în urmă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-enache/poezie/190314/cu-un-secol-in-urmaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
QQqwe✓ rad al dracu rad, stii bine, un secol e destul timp pt genunchiul ala sa se vindece, superb finalul , la dracu sunt gelos
0