Poezie
nimik
1 min lectură·
Mediu
Dimineata
devreme, lumina
rasarea jucausa
din pod
mi-o prindeam in par
si-apoi ma prelingeam usor
in ea, adormind
cuminte in zori.
Ascunsa-ntr-un colt,
astept acum in umbra,
de cu seara
cu capul in maini
pandind
sclipirea.
nopti abisale
se succed zilelor fade
astept...degeaba
si...
nu mai urc scari
spre nicaieri
unde gandul ramane
prizonier,
incatusat al noptii
pe veci.
002359
0