Poezii

Pentru atunci când totul va fi o amintire, Și viata te va duce pe drumurile-i multe. Pentru atunci când visul va fi o amăgire, Și dragostea, o floare, o vorbă, o privire. De câte ori tu vei

Ar fi pustie lumea fără tine Și lipsa ta ar fi un veșnic chin, Și nu-mi doresc decât să fii cu mine Mereu în brațe să mă ții, De aceea nu mă-ncumet să-ți dau pace... Legați pe viața vreau sa fim

Nu te speria... Va fi atât de simplu totul Că nici nu vei înțelege, Decât mult mai târziu. Vei aștepta la început, Și numai când Vei începe să crezi... Că nu te mai iubesc, Îți va fi

În timpul care atât de repede a trecut, Am învațat cum să iubesc, Și fiecare clipă, acum o prețuiesc, De când mi-ai dat primul sărut. Iubitule, m-am îndrăgostit de ochii tăi, În care, stelele

Merg tristă și pașii mi se șterg în plumbul de pe stradă. Privesc natura, cum moare-ncet pe lânga mine, Și gândul se ofileste, căzând a lumii, prada. Iar sufletul se zbate între durere și rușine.

Când suferi și inima ți-e rea, În mine o flacără se stinge. Când plângi și ochii aduc lacrima grea, Durere și suspin, pe mine mă atinge.

E frig afară, e frig in suflet, E frig in glas, e frig in scâncet. E frig in scâncetul copilului de gheață, E frig, și peste mine o ceață rece apasă. Și frigul din privire, încet, in jos se