Poezie
Poet, critici si … tu
1 min lectură·
Mediu
Îmi aduc aminte ce-mi spuneau odinioară
„Ești cel mai prost poet”
Nu înțelesesem de ce ei mă acuză
Acum știu iubire, numai tu erai muză –
Și acum țin secret
A noastră taină de suferință surioară
Ascundeam lacrimi aruncate în vânt
Și ei nu știau tiranii
Plangeam dupa tine a mea lumina
Si nu ti-am spus nimic – sunt de vina
Ca te-am iubit,trec anii
Si acum tac si oftez ca un mormint
Trebuia sa le fi spus atunci de noi?
Si eu sa fiu a lor sfantul
Pe o hartie sa te imbolnazesc?
Dupa care plangand sa te mai privesc?
Poet sa-mi fie cuvantul
Si muza a mea sa fii – eu sunt doar foi …
00913
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Diaconu Claudiu Costel. “Poet, critici si … tu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diaconu-claudiu-costel/poezie/13891000/poet-critici-si-tuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.