Poezie
Poeme
2 min lectură·
Mediu
AM AȘTEPTAT
Am așteptat să se nască frunzele
Pe copacul din inima mea,
Ca dorul de neștiut
Să-și tresalte înțelepciunea,
Alegând jocul unei după-amiezi
Inundată de simplitate.
Am așteptat să se deschidă
Corola maturității,
Ca în parfumul curcubeului de petale
Izvorât în inima mea
Să întrezăresc, neclintită,
Vremelnicia.
IUNIE
Ia-mă iunie
În minunile tale, coapte și dulci,
Cu cireșe răsfățate la urechi
Ca un dar de duminică,
Alergat prin pajiști
Înmiresmate,
În sărbătoarea eternei copilării.
Ia-mă iunie în visele
Margaretelor legănate de cântecul mierlei,
Ca în petale imaculate
Să retrăiesc
Adolescența engramată în cuiburi
Neuronale.
Dă-mi iunie seva de vară
Ca să pot transcede
Minunile copilăriei în tulburarea
Toamnei.
AM SÃ VORBESC
Am să vorbesc azi
Cu inima mea
Și-am s-o întreb despre neliniștile
Singurătății,
Despre incertitudinile pasului
Către mâine,
Căci am găsit curajul reflecției
Într-o stare meditativă.
Am să vorbesc azi,
Căci mâine, când tăcerea
Îmi va ucide gândul,
Lupii mei,
Vor fi doar ecouri
Ale chemării haitei
La vânătoarea de temeri,
În pădurile inimii.
TRIL
Mi-am așezat sufletul,
La vremea amiezei,
Pe veranda minții toropită-n căldura nemișcată
A introspecției.
Cuibul plin de impulsuri neuronale
Recitește
Traseul controversat al unei încarnări
Pulsionale.
În sfera de lumină a palmelor arcuite
În rugăciune,
Toată angoasa
A țipat în tril de ciocârlie
Tulburând auzul cerului.
Numără înapoi pașii greșelilor,
Striga în mine vocea conștiinței,
Căci doar așa
Ciocârlia va zbura în azur.
VIOLET
Dacă
Privirile s-ar închide în flori de liliac
Către seară, când drumuri zăvorâte se zbat
Pe rug de mocnită furie,
Focul parfumului violet ar topi limite
Eliberând fantezia legănată
Pe muchia poeziei.
Dacă răul înecat în solitudine
Ar muri pe arii corticale,
Mintea ar juca violetul de crâng,
Parfum de triumf aducând
În ventriculul stâng.
001067
0