Poezie
Si ce daca?
Viata nebarbierita
2 min lectură·
Mediu
O pasare grabita statea pe o coliva, jupuita;
de dor plangea si-n ochiu-i de orbita
se intreba timida:
Ce daca-s ciufulita si imi lipseste
un strigat de canar in colivie,
o ceata de maimute impaiate,
o cioara de vopsit, cu par pe coate,
si-o oala-n care sa le-ndes pe toate,
sa fac o ciorba din gaini turbate
si sa-ti arat cu buzele tocate
cum sarutam de te sluteam pe spate?
Si 5/3 din creierul tau scade
fiind intimidat de-o jumatate
din golul mintii tale prost organizate.
Ce daca ma tocmesc cu-n negustor
cu marfa proasta si cu exponate
care te roaga sa le ierti cat timp
altele nu gasesti in alta parte?
Si timp oricum nu ai sa iti mai dai
nici tie si nici altora asemeni...
Te legi mai strans la cap cat se mai poate,
iti stergi cu drag tot praful din amintiri
curbate
ciocnindu-se-ntre ele sub dilatari supuse,
sub presiuni de vicii, sub fragede iubiri,
sub setea patimasa cu tristele-i goliri
si c-o tandrete unsa cu-n ton de alifie
sa alunece in dansul debil spre nebunie...
Ce daca toate-acestea ti se intampla iara?
Ce daca ti se pare ca viata nu-i usoara?
Si n-are cum, vezi bine
ca lupti ca idiotul in van pentru o cioara
cu pene mari, vopsite, cu ciocul gaurit...
Ce daca o clepsidra imi face des cu ochiul
punandu-mi la-ncercare rabdarea-mi dovedita
schimbata-n disperare cu palma-i rasucita?
Ce ploi mai spala urma de-ndoiala?!
Doar apa sambetei sa-ti umple iara
cismeaua de la poarta ruginita
unde-un nabab incearca, se agita,
sa taie milimetric firul vietii
izbind cate un cap de toti peretii.
Degeaba bati la fiecare poarta
Ajungi in incheiere sa-ntrebi la fel:
Ce daca?
Cimin
septembrie, 1999
034623
0
LS
