Texte în proză

Merg singur pe stradă. Pantofii îmi sunt plini de praf. Mă grăbesc...nu vreau dar mă grăbesc...poate Môt mă așteaptă după colț. Sunt izolat de lume și doar gândurile mi-au mai ramas...o văd pe mama;

Sentiment inexplicabil; de dărâmare a ființei, de răsturnare a vieții, de neputință și disperare; mușchii sunt căzuți, incapabili să se contracte; trăsăturile feței s-au pierdut printre riduri și