Poezie
Neîmplinire
1 min lectură·
Mediu
Era o vreme când voiam să ne iubim...
E mult de-atunci, pe cât de mult pe-atât de dor îmi este.
Uitat să fie timpul care vru să fim,
Eroi într-o erotică poveste:
S-a întâmplat ca doi îndrăgostiți,
Să-nceapă să cunoască gingășia vieții;
De toată lumea ei erau priviți
Ca fiind supușii orbi ai tinereții.
Erau asemeni valului cu marea,
O mare însă veșnic liniștită,
Și le lipsea numai răbdarea,
De a-și vedea iubirea împlinită.
Dar, fiind suflete născute din țărână,
Și încălzite de un timp ce repede s-a stins,
Fură chemate iarăși, ca să redevină
Telurice fantome cu idealu-nvins.
Iubito, valul s-a-necat în mare,
Căci ne-am iubit prea-n multe feluri...
Dar marele păcat a fost însă în nerăbdare;
Iubito, noi ne vom mai revedea în ceruri!
001.258
0