Poezie

Pana la urma, sunt frumoasa!

1 min lectură·3 mai 2015

Mediu

Până la urmă, sunt frumoasă!

Când S-a apropiat de mine să-mi dezlege șireturile,

Inima mea a explodat și m-am umplut de lavă.

Nu mă cunosc pe dinăuntru, nu știu cum arată sufletul meu,

Nu mi s-a pus niciodată oglinda în față

Așa violent.

N-am mai știut cine e Delia și cine e Iisus,

Nici pe fetița fără chibrituri n-am mai cunoscut-o

Sau pe blondul cu chitara.

Țigara lui aprinsă, mai lumina prin întunericul portocaliu,

Dar niciun relief din lumea mea nu mi s-a părut cunoscut.

Când S-a apropiat de mine,

Am simțit greutatea lumii pe spate.

Foamea cerșetorilor mi s-a întins până în vârfurile picioarelor.

Disperarea orfanilor mi-a cuprins mâinile paralizate.

Fericirea nefericiților mi-a învăluit ochii.

Simțurile mele s-au desprins de mine

Iar oglinda s-a spart în trei colțuri de lume.

Alice și minunile ei,

Magdalena și lacrimile de mir,

Delia și poezia zburătoare.

Nicio persoană nu era sfântă,

Treimea s-a dizolvat și-am rămas doi

Într-o dragoste verde ca veșnicia,

Fără definiții, poezii sau chibrituri.

Doi și un șotron pe viață și pe eternitate.

001.014

Delia Feraru. “Pana la urma, sunt frumoasa!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/delia-feraru/poezie/14070746/pana-la-urma-sunt-frumoasa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.