Poezie
Toamna
1 min lectură·
Mediu
părul meu de frunze cuminți
descrește incendiar în arbori
ca în oglinzi suprarealiste
frunzele din vârf cad primele
așa cum infrasentimentele capitulează
aruncându-se naiv din înalt
peste apă, peste iarbă, peste asfalt
frunzele de (la) bază
ancorate în rațiune de stâncă
se lasă mai greu ademenite de neant
să se desprindă acum nu cutează
se împotrivesc înghețului încă
de ce să își piardă ambițiile
aruncându-se așa devreme
pe moalele așternut de înaintașele lor
capotând cu zecile, sutele, miile?
părul meu de frunze cuminți
descrește incendiar în arbori
ca în oglinzi suprarealiste
în timp ce eu
ignor iminența iernii moraliste
cu demodată cerbicie
și las toamna să își oxideze trecerea
cu buze desperecheate și sâni triști
în frunze strecurându-se pudic
printre arbori exhibiționiști
001.612
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- delacroix ghiorghii
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
delacroix ghiorghii. “Toamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/delacroix-ghiorghii/poezie/1746293/toamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.