Poezie
SANZIANA
1 min lectură·
Mediu
La geam iti bat talangi de zori
Si zgarie latent cu trupurile late
Sulite de foc,aburande,crispate,
Iar tu le deschizi,si-ti trec fiori...
In zare privesti lung,neprihanita;
Tremurand iti curge pe obraz
Un bob de roua franta,
Pierzandu-se apoi,prin valurile reci.
Sofran-gand se sparge la mal
De stancile reci si solitare,
Iar intunericul l-acopera cu-n voal,
Azvarlindu-l in uitare.
Chipul meu umbrit,mototolit
De vanturi debile,dar aspre,
Zace pe tarmul innegrit
De cenusa dragostei stinse...
O sclipire a lunii,ai vrea,in noapte,
Doar atat,sa ploua cu lumina,
Pe plaja moarta,cimitir de soapte
Si sa-nvie trupul lui Cupidon,de roua.
001.765
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- deaconueduard
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
deaconueduard. “SANZIANA.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/deaconueduard/poezie/33153/sanzianaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.