Poezie
NotePad
1 min lectură·
Mediu
Nu știu când se pare că mi-e foame
Deși nicicând pietrele nu s-au plâns
De briciul soarelui
Care niciodată nu făcea fata.
Nu-i nici față nu-i nici fată
De răspunsuri nu e cazul să
Pui întrebări
Căci ghemul și universul e des folosit.
Când mă preling ca Dorna
Și ombilicul sângerând ca un
Caracostaș de merguriondimă
Din speranță nu se face esență așa
Că în camera cea din urmă va sta încuiat
Micuțul fluier.
Piatra când cade sare aiurea
Și Aiureax zice că seamănă cu el.
Urșii din pădure se ling pe bot
De mierea albinelor și
Trei iezi cucuieți
Capul mamei nu-l spărgeți !
001.888
0