Ecourile mandolinei (10)
Reparații după incendiu Cei din casa lui Don’ Fabricio nu puteau să stea mult fără să înceapă să îndepărteze urmele incendiului ce avusese loc cu două luni în urmă. La început, curățară bine
Ecourile mandolinei (9)
Pedeapsa Antony căzuse în necaz, fără ca în conștiința sa să aibă un pic de remușcare. Știuse el bine cum suna regulamentul garnizoanei, dar imboldul inimii era mai puternic decât orice
Ecourile mandolinei (8)
Incendiul Cât de frumoase i se păreau lui Antony zilele de după acea superbă zi petrecută în compania fermecătoarei italience, Cristina! Se înțelege, tinerii continuau să găsească ocazii de a se
Ecourile mandolinei (7)
Suflete alese Zilele treceau una câte una, foarte liniștit pentru toți localnicii din preajma cazărmii franceze, dar și pentru ocupanții cazărmii. Pentru Antony deveni o adevărată pasiune să
Ecourile mandolinei (6)
Cristina Trecu o iarnă, și apoi încă o vară, și nimic nu se schimbă în cazarma ocupată de soldații francezi, și nici în împrejurimile cazărmii. Localnicii duceau aceeași viață liniștită, plină de
Ecourile mandolinei (5)
Tinere italience Ce anume începuse să-l fascineze pe Antony în legătura cu cele două fete italience care vindeau vin la taraba din satul din vale era felul lor de a fi – comunicative, voioase,
Ecourile Mandolinei
Italienii Ce era plăcut pentru soldații francezi din cazarma de la marginea Genovei era faptul că erau trimiși des în afara cazărmii, prin orașul Genova, cu diferite treburi, ba luând parte la
Ecourile Mandolinei
Vecinii Ceața, ploaia și furtuna au ținut mai mult de-o săptămână, zile cumplite pentru localnici, deopotrivă și pentru cei din cazarma franceză din preajma capitalei Liguriei. Și când nu mai
Ecourile Mandolinei
Cuvânt înainte Nu rămânem decât cu ceea ce dăruim Orice carte e scrisă cu un scop: ori să-l învețe ceva pe cititorul ei, ori să-i aducă o desfătare artistică sau intelectuală, ori să fie o carte de
