Poezie
Fior
1 min lectură·
Mediu
Era în toamnă
Mi se pare
Eu nu-am uitat
Să nu te miri
Mai simt şi-acum
Şi-acum mai doare,
Fiorul primei întalniri.
Eram naiv,
Credeam în toate
În lumea pură
Doar a mea
Visam,
Zburam,
Nu era moarte
Acolo
Unde era Ea.
O dragoste…
Curată, simplă,
Ce-a coborat timid din cer,
Ce doar în basme se întâmplă
S-a-întruchipat un vis stingher
Din dulcea mea copilărie…
Am fost mezinul la parinți,
Acum, plecați spre veşnicie
Sunt prea departe ,
Printre sfinți.
De sus
De-acolo
Mă îndeamnă:
Baiete
Printre amintiri
Păstrează ce-i mai sfânt…
Da, mama
Fiorul primei întalniri…
Un chip de înger mă priveşte
Din timpul,
Unde nu mai sunt
Te rog,
Răspunde…
A fost poveste..?
Sau eram noi..?
Sau eu mă mint..?
Iar voi
Citind aceste rânduri
Scrise de-un suflet rătăcit…
Nu Vă mirați:
Sunt simple gânduri:
Nu V-am ştiut,
Dar V-am iubit
001.155
0