Poezii

evoluez la retard pasul meu metalic ritmuri orgasmice decolteuri convexe sepale cărnoase devin un castravete îmbibat în muzică trib ală timpul reinventează secunda scurtă cea

jocul e bun... jucătorii - răi și chiar mama s-a jucat numindu-mă născându-mă eu m-am jucat cu viața sorbind cola la fel de mult ca atunci când beau apă da eu m-am jucat cu viața

aburi de negru își unduiesc trupurile volatile afară din ceașca mea toxică, se înalța ,se pierd murit-au suflete de cafea tutunul canibal își evaporă duhoarea candidă în