Poezie
DANIEL
MOLDOVAN
2 min lectură·
Mediu
Se scurge cerul, zboara pamantul
Ies muzele din ape, renaste moartea
Un munte de sperante zboara ca gandul
Declinul vietii imprastie noaptea.
Cad frunze albastre spre cerul gol
Natura tresare, suspina, sa tanguie
O mana ratacita se-afunda-n sol
Si stelele s-au racit, fara lumina vie.
Spectacol de materie de fire de nisip
Se-ngana vantul cu ploaie si cenusa
Se-abat din calea lor minute din Olimp
Se cerne luna prin sita ochilor de papusa
Ce soarta trista am avut,
Sa te intalnesc pe tine...
Sa te iubesc atat de mult,
Si tu sa fugi de mine.
Vei intelege mai tarziu,
Sau poate niciodata...
Vei regreta asta, o stiu
Dar raul nu se iarta.
Vei plange cum am plans si eu,
Vei plange nu de mine,
Vei plange c-ai facut un rau...
Si sufar pentru tine
Sunt un zambet
sunt o adiere calda de primavara
sunt lacrima de crocodil a unui copil
sunt o ploaie rapida de vara
sunt albastrul marii, misterul cerului, nebunia gandului tau
sunt necuprinsul dorintei
sunt tentatia unui vis neimplinit
sunt..si hoinaresc..in tine, in mine si in lumea necuprinsa
caut..ma caut pe mine cea care vreau sa devin
te caut pe tine cel pierdut
iar atunci cand ne vom regasi vom hoinari impreuna prin intregul
univers
001644
0