Poezie
Miros de liniste
1 min lectură·
Mediu
Miros de liniște
Locuiesc pe o stradă
Al cărei nume
Nu l-am aflat niciodată.
Privesc prin ferestre
Cu obloane inchise,
Și orbit mă văd
De un soare,
Demult apus
Și deodată...
Simt un miros de liniște.
Privesc de pe acoperișul lumii
Adâncul luminat
De lumânări stinse, iar fumul lor
De mult risipit,
Îl văd prin tâmple
Și încărunțit mă simt
De grijile lumii.
Aripi de păsari
Îmi plouă ochii,
Iar gândul îmi este pierdut
Prin vânturi de toamne târzii.
Mi-e dor de mângâierea
Sufletului tău,
Mi-e dor de răcoarea
Zâmbetului tău.
Mi-e dor de acel miros de liniște.
002.256
0