Poezie
alb trist
prea trist, de neinteles de trist!!!
1 min lectură·
Mediu
am sufletul alb...
l-au albit lacrimile tale
atunci cand eram tristi
imaginea chipului tau imi este un voal
orice privire a mea o simte pe a ta
am \"te iubescul\" tau soptit
si il ascult precum copiii marea-n scoica
am lacrimi inecate
de prieteni sunt satul
iar ceasul imi arata
ca am trait destul
un demon care alearga
spre clipa despartirii
un cald sarut al mortii
o ultima sclipire
citesc si scriu iubire
ma si imbrac cu ea
sunt totul in iubire
chiar si cand fug de ea
nu pot sa ajut ingeri
dar pot sa ii alung
nu vreau sa aud plangeri
si nici nu vreau sa plang
iubind in lumea asta
speranta m-a inselat
tristetea m-a salvat
001020
0