Poezii

Am rugat ploaia sa mi te aduca, Din lacrima lumii varsata de zei Sa-ti intrupezi inima in carnea mea, Sa te materializezi in spiritul meu, Sa existi prin mine. Au venit bucati de soare Care

Sunt strainul imbratisarilor tale, calator pe drumul care uneste inima ta de universul meu carnal si egoist. Si pentru ca paradisul tau este format dintr-o vaga alaturare a ideilor de

m-am jucat cu vremea ta si i-am spus vantului sa ma mai astepte doua lumi, una de lut, magica poveste cu uriasi si ganganii iar cealalta doar a noastra ca un labirint care pleaca spre

Din intuneric am desenat spatii de nefiinta amestecata cu viata. Cand am deschis ochii plecasei...

Abstractul a devenit real s-a spart intr-o multime de forme geometrice si de simboluri urbane. Sufletul nu-mi mai e cantec acum e telefon mobil portocaliu cu apelare vocala la comanda

Asteptand un nou ciclu uman si-a luat zborul... Si-a transformat degetele din spirale in aschii topite incercand sa prinda soarele intr-o plasa de matase. Apoi a imbratisat

“Toate fapturile pe care le-am iubit sunt zidite in mine pana in ziua Judecatii de Apoi iar motivul pentru care le-am iubit e pentru ca ele existau in mine inca de mult inainte ca intelegerea sa dea

cand imi e dor de tine ma gandesc la dimineti reci si la anotimpuri tarzii, aproape moarte... e o simpla coincidenta sau poate un vis construit din culoare si lumina...noi seara, ma rog

Timpul se dilata in zecimi de giganti Care-mi rad din clepsidra, Inghitind nisip Si scuipand armatura de fericire Amestecata cu granit de curcubeu. Imi simt oasele umplute cu aer Iar

Nu sunt ca voi, dar am inceput sa ma aseman cu monstrii din visele tale, au inceput sa-mi creasca aripi de nepasare si dinti ascutiti de necredinta, iar culoarea pe care am capatat-o nu mai

Sa-ti adun timpul Si sa-l impletesc in raze de secunde Sa te pastrez o luna pentru mine Pe luna... Visand ani albastri si galbeni Sa-ti trimit din paradisul meu atemporal Esenta unei ore de

Nu stiu daca mai esti, daca mai crezi sau daca mai zbori. Poate desenezi inimi pe cer, sau poate canti apuse nopti, incercand sa rupi in doua sau in zece Imaginea... Nu mai stiu daca

Ma nasc prin tine ca o cometa ca un semn de sfarsit de lume.... Luminez prin ochii tai ca o speranta sau ca o tristete ucisa de soare... Alerg prin inima ta ca o nebunie ca o legatura

Ziua de maine va veni Si-ti va sterge lacrimile, Roua a cerului Pe obraji de inger trist Nu e nimic mai frumos Ca soarele din ochii tai, Lacrima inchegata Si captiva in custile

Ei traiesc acolo unde lumina si tristetea sunt reale, tangentiale brate de retea, fantastice vibratii de fibra optica, unde raportul dintre oameni se refera la capacitati de hard. Ei viseaza

Ma lupt cu gravitatia Pentru ca tu Sa-mi mai pleci din inima Pentru ca si acum Ma dor tacerile cuvintelor tale, Ma chinuie intunericul luminii tale Incremenit intre dragoste Si vis Imi

Farame de suflet suntem Farame de stele iubim Farame de visuri alergam Farame de viata vibram Farame de oameni alegem Farame de ingeri ridicam Farame de lumina ascundem Farame de iubiri

Existam sincronizati in universuri paralele si paradoxale luminand cu palmele, si visand cu sufletele. Iubim spatial zborul firesc de luminos renascut din dorinta de sincronizare.

Imi este frica de timp Pentru ca intunericul Este organic legat de secunde Iar visul tau de o secunda Se naste si moare In intuneric… Imi este frica de soapte Pentru ca imaginea ta Are o

Sunt atat de aproape de tine Indiferent de distanta dintre Vis si speranta. Dorinta, o alta perspectiva A timpului care ne desparte De vietatile noptii. Astazi imi trebuie neaparat Si am

Daca eu te iubesc Nimic nu mai conteaza, Nici noaptea, nici lacrima, Nu conteaza nici durerea De mandrie nu-mi pasa, Sangele mi-e indiferent. Inima mi-e rupta, Dare eu rad nebun Orbit de

Ma intrebi ce mai fac, Iar eu iti raspund zambind Ca plang la noapte Ca ma rog la stele sa-ti fie mai bine Ca ma ascund de mine Sau ca ma regasesc printre trupuri goale… Ma intrebi ce mai

Astazi vreau sa fiu inger Sa zbor in cercuri mici Sa ma pierd in parul tau Si sa-ti sarut mana si inima. Astazi vreau sa fiu drac Sa urlu la intunericul meu Sa te sfasii cu ghiarele mele de

La inceput am crezut ca daca amestec albastrul cu rosu si cu violetul voi obtine un fel de vis un fel de culoare pe care sa o tin doar pentru mine si daca din toate asta va iesi o

Ochii mei sunt doar o oglinda a soarelui, dar acum e vremea, bineinteles sa plec, sa te parasesc sa fug de mine, de ganduri. Timpul nu asteapta amagiri si am sa parasesc tot ce inseamna

Nu te mai vad cazand de pe luna sau alergand printre gandurile mele. Sau poate ai fost un fel de joc al imaginatiei mele bolnave de dor si de vise. Acum sunt eu singur si lumea mea

Daca exista jumatati de oameni, sau de vise eu sunt una dintre ele pentru ca fara mine tu nu ai fi existat n-ai fi fost nici cea mai frumoasa nici cea mai trista ai fi fost doar o

Am coborat in miezul unui gand L-am desfacut in atomi de speranta Pe care i-am aruncat in jurul tau Si care s-au transformat intr-un mare vis Se facea ca tristetea mea era ucisa de un sarut de

Am privit lumea prin ochii tai Si m-am vazut pe mine, Eram altfel decat ma stiam Parca eram un vis... Am privit lumea prin ochii tai Si am descoperit lumina sufletului meu Care ma mangaia

Omul fara vise nu se poate accepta pe sine Isi trateaza somnul cu indiferenta Glumind cu luna si trantind usa in nas stelelor Omul fara vise isi inchipuie cateodata Ca viseaza Apoi intoarce