Poezie

just trenu meu

2 min lectură·26 decembrie 2011

Mediu

asta o fi trenul meu,

sau oare am sa ratacesc din nou?

aici trebuia sa cobor,

sau unde duce dorul meu?

ce gari o sa mai vad de acum,

si cand o sa ma mai opresc?

nu stiu, dar vad cum calatorii

poarta cu ei noroiul greu.

si eu am murdarit in tren,

un geam ce nu era al meu.

unde o fi oare trenul meu

caci ratacesc de-o vreme-n gari

ce nu cunosc s-au sine frante

si-ncep sa obosesc d-atata rau.

un om mi-a spus ca existenta e finita,

dar insa eu, n-am vrut sa cred s-am alergat

sa-mi apar trenul de noroi.

dar am tot mers pe sine frante,

caci nimeni nu ma auzea

oricat strigam "fara noroi!"

si-n trenul asta obosit

perinda oameni fel de fel.

dar eu il stiu pe cel ce in urma

isi lasa dare de noroi!

nu te-ntrista de-l vezi calcand

si apoi curata-l de vrei.

si apreciaza orice tren,

tren cu sau fara de noroi.

greu merge trenul asta personal

se opreste-n gari ce nu le vor

justi suntem doar cand ne gandim la noi?

dar cand intram in ceilalti justi suntem?

just tot perceput e de noi

de ei tot just insa intr-un alt fel

just diferiti suntem.

00570

daniel. “just trenu meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-0038426/poezie/13996881/just-trenu-meu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.