Suflet pierdut

Atat de fragil si pur! L-am luat in palma si l-am privit nedumerita. Batea atat de tare si de repede! Am rupt din el o bucatica, apoi inca una... si inca una...Vreau sa ma opresc, dar nu pot... Mi s-a umplut mana de o caldura rosie; curgea siroaie, iar eu priveam si continuam sa-l rup... bucata cu bucata... Doare! Si doare din ce in ce mai tare, pana ce, rapusa de durere, il strang atat de tare incat il strivesc! ... nu mai simt nimic. Galgaitul nervos al caldurii umede abia se mai aude; se mai vad doar cateva firisoare mici, reci... Raman singura, pierduta in pustiu, palma intinsa tinand urmele sufletului meu...