Vartej
E timpul scrurs, bataie cu bataie, Felie din ziua de maine Si noaptea groasa nu o mai taie Decat o raza de stea si-un urlet de caine E timpul nostru inmuiat sub gheata Rotund si singur ca o
DIdana ioantrecutul continuu
S-a rasucit noaptea-ntr-o rana, gemand Si picuri de lumina se scurgeau din stele Era luna rotunda, in ceata, plangand, Si dimineata dormea in brate de iele; Pirueta bradul sub care
DIdana ioannoua treapta sociala
intr-o buna noapte a nins si mi-au curs pe aripi stele de atunci am inceput sa stralucesc dar nu mai pot sa zbor...
DIdana ioanNonpoem
Poetii ar trebui sa locuiasca In globuri opace de sticla; Sa nu se auda cand stranuta Sau cand injura guvernul; Sa nu li se vada chelia, burta, Sau nasturele pierdut de la haina; Sa nu li se
DIdana ioanVitralii
vitraliu colorat in prag de manastire cu lume adunata alene doar in zori chilia goala umple cu impletite fire de suflete-ndoite,cu umbre,in culori e rece zidul,alb,si doar icoana straluce pe
DIdana ioannoaptea-ca o fantana
literele cad pe caldaram e o noapte neagra, ca un adanc de fantana literele cad pe asfaltul crapat ferestrele dorm intr-o lume straina cuvintele se-agata pe igrasia din ziduri cand,tematoare,
DIdana ioan