Poezie
gheata
1 min lectură·
Mediu
miroase a oase rupte si a intuneric..
soarele apune...peste acest loc feeric..
caldura care la pranz topea astfaltul..
se transforma acum intr`un frig aprig..ce schimba intru`totu` cadrul..
frunzele ce toata ziua au transpirat...
acum sunt acoperite d o subtire foita d gheata..de`un alb sidefat..
ce straluceste in lumina slaba a lunii...
o lumina rece..ce`ngheata si merii si prunii...
e liniste...nici greierii nu se mai aud...
oamenii obositi si tristi in case se`ascund..
cate`un cantec de cucuvea se`aude`n departare...
in cimitir nu`i aprinsa nicio lumanare...
un caine bolnav se chinuie sa se`adune de pe jos...
nu`i nimeni sa`l ajute...nimeni sa`i dea un os..
steaua norocului demult a pierit..
prin acest loc sinistru...speranta demult nu s`a mai ivit..
luna se`ascunde de teama sa nu inghete..
intunericul se`asterne peste vaile crete...
nu se mai vede nicio urma d viata...
caci locul si oamenii sunt cuprinsi ...pe vecie parca...de gheata....
00842
0