Poezie
Tumult moale
2 min lectură·
Mediu
E frig afara, noapte-albastra
Si luna murmura un cantec inghetat,
Aprind in calda incapere cinci candele
Si ma intind langa fiinta-ti pe-al nostru moale pat.
Cu dulci miscari ating a tale buze
Si mana-ti moale pieptu-mi il atinge,
Se nasc incet saruturi dulci, sarate
Si prima dintre candele e gata a se stinge.
Cu sovairi si-atingeri dezmierdate
Cuprind a ta fiinta ce in extaz se scalda
Si in lumina palida a candelei a doua
Iti simt petala pielii atat de moale, calda.
Incet, candela a treia cuprinde incaperea
Si o salbatica traire se naste din strafund,
Fiinta-ti coapta dulce ma cuprinde
Si-n miezu-i cald si moale ma scufund.
Incet, a noastre trupuri se contopesc intr-unul
Si calda-mi apasare naste al tau tumult,
Cu umede saruturi lovesti a mea fiinta,
Salbatica-ti traire pe buzele-ti ascult.
Un cald fior cuprinde trupu-ti moale
Si mainile-nclestate pielea-mi rup,
Trairea-ti se dezlantuie atunci si-n mine,
Ne contopim in suflet si in trup.
Suav, frenetica-ti traire incepe a se stinge
Si-n moi miscari tu m-ai imbratisat,
Iar de pe buzele-ti arzand de pasiune
Culeg un ultim umed sarutat.
Si timpul curge impietrit prin trupurile noastre goale,
Cu pasi marunti, dar totusi sacadati;
S-a stins si ultima candela-n incapere
Si adormim fara de vlaga-mbratisati.
Dan, 17.09.2002
012445
0
IB