Poezie
Da-mi mana Ta
1 min lectură·
Mediu
Da-mi mana ta prin noaptea grea ce vine
De zgomotul nocturn sa nu te sperii,
E doar soapta inimii mele, ce te cauta,
Cum cauta zapada frigul iernii.
Urmeaza calea lunii, vei afla
Ca fara soare ea nu straluceste,
Si da-mi, acum iubito, mana Ta,
Caci simt norocul cum ma paraseste.
Pagane lacrimi curg din sufletu-mi deschis,
Cand noaptea, in vis, iti aud parul cum fosneste,
M-aplec sa te sarut, cad in abis,Tu
Imi dispari, si prima raza ma izbeste.
N-as vrea demoni din mine sa ascult,
Insa m-a blestemat o stea, si ma priveste,
Din inaltul cerului,cum catre tine-ntind,
Mana, dar ea nu te gaseste.
Dar vine ziua-n care, din izvor,
Pamantul o sa-nghita apa ce ii prisosea,
Muntii inalti se vor preface-n sesuri,
Campia ridicata va parea.
Si va ploua neincetat cu-aripi de inger,
Stele se vor asterne-n calea ta,
Iadul si Raiul,deplorabile constrangeri,
Se vor uni, voi tine mana Ta.
003978
0