Poezii

Absurdul absurd Ești absurd de frumoasă, Ezoteric vorbind, Esti o stea călătoare Care pleacă venind. Ești absurd de drăguță Exoteric vorbind, Esti o pasăre rară Care nu pot s-o

Licoarea Te iubeam în faptul serii Și în roua dimineții. Ah, licoare a plăcerii Ce alini păcatul vieții!

Incantație de tunet Veniți zei! Vreau să vă simt neșfârșită mânia Că sunt din aceia ce vă știu comedia. E satira banală a dramei universale: Chiar și pe voi soarta vă are in mâinile

Sa ne iubim? Să ne iubim oare celest? Ori totul nu-i decât incest? Din Adam și Eva fiind noi toți, Iubește-te daca mai poți! De n-ar fi mere pe pământ Iubirea-ar fi un lucru sfânt. Dar cum

Eu M-am contopit cu Marea. – DOR Ea m-a transformat în spumă și m-a aruncat la mal – TRÃDÃTOR M-am contopit cu Pământul. – AMOR El m-a transformat în stâncă și m-a zvârlit prin munți. –

Ochii tăi Mi s-au înfipt adânc în suflet Ca un pumnal cu două lame: Lungi, verzi-albastre și strălucitoare. Să-l sparg în zidul din dreapta și să-l arunc în mare? Să-l bag

Fantasme Fantasme vii, fantasme moarte, Răzbat prin mine dincolo de noapte. Fantasme moarte și fantasme vii Se perindă-mi chiar în zori de zi. Fantasme rele și fantasme bune Mă cheamă și

Sărutul perfect Sărutul perfect... E o îmbrățișare dată abisului de pe un pisc încet. Buzele tale... Sunt atunci doi șerpi îndumnezeiți