Poezie
Tacere
1 min lectură·
Mediu
TACERE
Stai pe gheata ce se-asterne peste suflul de matase
Dintre vorbele sacre ale unei carti cu file roase.
Vrei s-auzi tacerea lumii adormita sub o treapta,
Si din-nauntru iti raspunde-un glas ce-ti spune-n soapta.
Catre-naltul stol de visuri tu te uiti ca intr-o carte,
Vezi in ea prin ceata vremii; De te-nalti ca sa ai parte,
Tot de-atatea ori vei tace cand un semn ti se va face;
Ca-i minciuna tu vei crede si o sa privesti cum zace.
De privesti intinsul noptii, poti sa vezi intinsa-n cale,
Ca un hoit de randunica, nu-i decat dragostea vruta.
Te intrebi ce rost are s-o mai ai in gandurile tale,
Daca te-ai vazut deodata-n fata unei vieti ce-i muta?
Ce-ai crezut tu-n colbul negru c-o sa ai acea poveste?
Ai vazut cum se preschimba din durere in festin?
Te infrupti din ea cu pofta unui om ce e meschin
Si din dulcea suferinta se nasc flori fara de veste.
Un capac de lemn molatec ma apasa peste soarta;
Dar acea pace subita ma cuprinde-acum in taina,
Peste negura noptilor albe, ma-ncalzeste ca o haina,
Si gandesc c-acea iubire e o pasiune moarta!
7 VI 2000
012527
0
MA