Proză
Mecanismul
1 min lectură·
Mediu
Privesc la ceas- merge înapoi, privesc la stele văd sori, privesc oameni-văd vene, privesc apa-văd scăparea, privesc cureaua-văd infinitul, săpunul îmi acorda atenție. Baloanele lui sunt lucioase, aluneca ușor...Piatra este în pămînt. Oamenii mi se par pietre-----------------------------------------------------------------------Un infinit de prăpastii. Îmi sporesc șansele traducerii unei vieți.
Văd din ce în ce mai mulți sori, pietre, apă, în rest totul este viu, plin de eternitate și cadență asurzitoare. Privesc în boxe-văd mișcări. Oglinda mă aude. Îmi place totul!
001.561
0
