Poezii

am încercat să-ți citesc o poveste... m-ai refuzat grosolan, și mi-ai zis că poveștile sunt pentru țânci. „un moft femeiesc” am spus eu, „sigur că mâine-mi va cere să-i mai citesc printre

Chiar dacă luna s-a ascuns sub soarele ce plânge sus pe boltă românul cântă ca și la apus că a mâncat tot porcu pe care Domnul l-a adus. Ignat când a deschis festinul roșu o hărmălaie s-a

Un gând păgân în suflet de creștin e de-ajuns ca să distrug-o lume, căci tot ce-n soare și prin soare vine mai pur ca lacrima se cere-n sine-a fi. Iar dacă raza în a ei splendoare aduce-un aer

Meditație… la suferință Am cunoscut suferința fără să-mi dau seama că nu e a mea. Noi: tu, el, ea, ei… noi toți suferim, împreună, și totuși plângem și ne singularizăm ca fiind singurii, unicii

Încerc de-o perioadă să scriu mai cuminte, să fac poezie de școală. S-o poată citi și-nvăța toți mucoșii ce-și fac recreația-n stradă. Mă-ndeamnă o muză să fiu ca Arghezi să scot din mizerie

Destin M-aș naște într-un ochi de apă, ca să m-oglindesc unduit în cei ce m-au compus. Aș crește într-un colț de suflet, ca să pot aduna convingerea modelului întreg. Aș respira în vid, ca să

Bebe-fobia (sau iubirea de prostie) Latexul, prietenul tău ce sclav al polimerilor te-a facut îți soptește printre două gâfâiri și-o penetrare o zgârietură superficială pe scrot... „Fi atent

...eribuI Un gând de șoapte înghețat în amintirea unei zile noi, te mai fixează cu ideea pura a unei prabușiri din loc. De nu vei vrea s-aștepți pucioasa, amarul și pelinul vinului

Pamflet Mi-a colorat o muză pe geană-o Cacealma, iar idealu-mi galben ca zarea s-a sfărmat. Am reușit s-o birui, s-o contopesc în chip, dar cioburile calde m-au transformat în

Amalgam Încearcă să-ncrustezi cu-n fir de păr talpa bătătorită a piciorului tăiat din existența ta născută la răsăritul amurgului. Cocoșul nu mai cântă decând cu anotimpul popilor animați

Sâmbăta roșie Oricât ne-am dori să îți amintești nu vom putea reface ruptura ambiguității din caracterul roșu al carnetului de șoim. Sunt doar trei culori pe care merită să le-amintim în

Degeaba vrei.... Degeaba vrei tu ca să transformi curentul curentabil în apa chioara. Nu te mai agita ca un țânțar într-un capac de borcan cu ulei. Viața noastra se învarte între a cunoaște

Psalm „Doamne strigat-am!” Aș fi vrut numai că am răgușit înainte de a mă gândi măcar la ce să-Ți spun. „Doamne strigat-am!” Oare are rost să tulbur aerul cu un urlet dezinteresat de

De ce...? De ce să mor când pot să traiesc și pot să văd lumina? De ce să stau când pot să fug și pot să ajung timpul? De ce să m-aplec când pot să răsar și pot să prind nemărginitul? De

EU În toată plinătatea mea sunt gol. Sunt gol în preaplinul mândriei mele. Sunt gol în multul de idei ce ma străbat. Sunt gol în marea de iubire care ma-nconjoară. Sunt gol.... fiindcă

Sunetul trăirii noastre Într-un abis de cântec Acolo m-am născut Iar cântecul erai tu. Eram ca și-o vioară Ce vâjâie pe strune Lumina ta divină. Eram ca și o harfă Ce cânta în

Dulce amar Te-am simțit acolo sus în abisul gândurilor mele, și am știut că mă privești. Mă privești cum aștept să clipești un sfert de clipă doar, să-mi pot atinge obrazul de flacăra

Chipul tău Cât aș vrea să pot să-ți privesc Chipul, Dar nu pot. E prea strălucitor și mă dor ochii minții, Numai ochii sufletului... De ce Doamne nu pot să-i deschid? De ce sunt morți