Portret

Azi gândul meu e pictor,

Maestru în portrete

Și-ți creionează chipul,

Făcând mișcări încete -

Obrajii fini, bărbia,

Buzele dulci și moi,

Sprâncenele și fruntea

Și ochii mai apoi,

În care, preț de-o clipă,

Cade, uitând de toate;

Cu farmec se așează

Părul lăsat pe spate…

Luând culori din vise,

Începe să picteze,

Tabloul prinde viață

Și gândul să vibreze,

Și-un zâmbet ca un farmec

Parcă se înfiripă,

Făcând gândul să zboare

Pe-a dorului aripă…

Și, până către seară,

Singurătatea-mi goală

Va umple de portrete,

Expuse pentru gală,

Căci fi-va sărbătoare

Când te voi revedea!

Însă, până atunci,

Rămâi în mintea mea…

Această poezie a fost publicată în 2012, în volumul propriu de poezii "Jurnalul fericirii".