La miezul noptii

La ora zece si doua minute, Conexiunile sunt rupte... Dorinel s-antins in pat, Si pe spate s-a culcat. Nici cum nu putea dormii, Visa fantoma bunicii. Si-a-nceput el sa gandeasca... A gasit! S-a pus sa pandeasca. Credea ca e adevarat... Si galagie a creat. Dar tatal sau l-a scos afara, Si i-a dat un mar si-o para. Dar spiritu-l nu l-a vazut. Si ce credeti ca a facut? C-o muscatura din mar, apoi din para, A adormit in frig pe-afara. Dar s-a trezit iar al sau tata. Crezand ca-i mama lui la poarta. Fantoma nici macar n-a existat... Dar imaginatia unora s-a bine dezvoltat.