Prietenul meu (I)

Săptămâna trecută veni un prieten. Stăteam la căldură. Mi-a șoptit: "hai să facem o tură."

Ne-am dus până-n sat să vedem o casă. Ne-am dus pe jos așa că mi-am tras haina roasă, da' groasă. De ceva vreme tot caut chirie, cumătra mea nu mai poa' să mă ție. Am fost și-am văzut amândoi o casă frumoasă. L-am întrebat: "ce zici?" S-a uitat la terasă. Era plină cu dalii albe, roz, violet și galbene. "E într-adevăr o casă tare frumoasă!"

"Să mai mergem o țâră", i-am zis. Eram tulburel. Nu de la vin, ci de la prețul piperat nițel. Ne plimbăm. Îl duc în centru la bibliotecă. "Aici e o damă foarte corectă". Mergem și pe la amfiteatrul artistului Gelu. Aici e mai liniște, dar bate-un pic vântul.

Mi-e sete, îl duc repejor la izvor, la Budine. "Să ședem un pic pe băncuță..." Nu-i vreme. Vrea să purcedem, mă gândesc să-i arăt o drăguță. Ne-ntoarcem pâș-pâș și-oprim la farmacie. E una mai tinerică, o-ntreb ce mai face. E damă cu facultate, mă-ntreabă de sănătate. Ies cu-o sacoșă, mi-a zis ca să vin și mâine. Mi-a dat și ceai pentru intestine.

"Am obosit și sunt prăfuit. Ne mai plimbăm mâine." îi zic. Și haina-i cam groasă, cred că o să-mi cumpăr una mai ușoară, din mătasă.

"Haidem încă o țâră, să vii pe la mine, îți arăt două clavecine." M-am dus, că stătea un pic mai încolo. Mi-a arătat ce mai are și ce-a mai făcut. E harnic tare, să știți, mi-a plăcut. Mi-a fost un pic frică de mașinării, mi-a zis că sunt blânde și că nu sunt vii. Mi-a zis că are și-o droaie de copii. Noroc că nu erau acasă. Îmi stâlceau barba, că-s niște pramatii. Are și o grădină beton, cu flori colosale și păuni ascunși în balcon.

"Mă gândesc să vând tot!" A glumit. Mă uit la el și nu zice nimic. A glumit?

Mă duc acasă, am dormit un pic. O noapte, o dimineață și-apoi pân' la asfințit. În vis, prietenul era și mai voinic. Jongla cu trei mingi și le arunca, iar una din ele chiar flăcări scotea. Mi-a spus că e gata să mergem la drum. Îl întreb de un sandviș, îmi dă un rucsac. Înăuntru mă uit, era universul cât un cozonac!