Poezie

Vremurile de pe urmă

2 min lectură·21 august 2018

Mediu

Iubită țară, scumpi concetățeni,

Ma uit în mine și vă văd pe voi.

Un trup frumos, o față preacurată,

Un suflet încă aspru, cu nevoi.

Ascult cuvântul care ne descrie,

Teroare-n inimile tuturor

În noi mai e ceva: speranța vie!

Dar doarme, făr’ a știi de ea în exterior.

Mă scutur de convenții și de lege

Și văd un spirit aprig, luptător

Îmi cere să-i dau apă, că-i e sete

E al nostru liber spirit, de popor…

Români de pretutindeni, țară întreagă!

Ne plângem morții dar habar n-avem

C-al nostru suflet e-ngropat de viu

Ucis de ceea ce numim sistem!

Aș vrea acum, în ceasul cel din urmă,

Să ne oprim din plâns și din jelit

Și fiecare să-și dezgroape mortul,

Ce-n propria lui ființă a împietrit.

Din cei ce urlă, câți cunosc tăcerea?

Și câți din cei uciși s-au dus în pace?

Din cei înspăimântați din cale-afară

Câți știu că moartea n-are ce le face?

Câți mor aici, dar trec în veșnicie

Din cei a căror zile se opresc?

Câți cred în Cel ce-a fost și iarăși va să vie,

Câți stau în fața morții și-i zâmbesc?

Îmi plâng de milă mie, căci sunt vie

Dar moartea poate m-a pătruns de mult,

Păcat de cei ce au murit devreme,

Dar jalnic de păcat de cei ce încă sunt.

Nu revoluție sau război ne paște,

Ne paște moartea-n spirit, drag popor,

Căci ce-i în lume azi e oglindirea

A ceea ce se-ntâmplă-n interior.

00720

Culic Diana-Maria. “Vremurile de pe urmă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/culic-diana-maria/poezie/14130296/vremurile-de-pe-urma

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.