Poezie

Lacrimi de -o seară

1 min lectură·8 august 2009

Mediu

Lacrimile reci cutremură pământul,

stau și privesc,

cum le mătură vântul . . .

Suspinele mă copleșesc,

Gândurile mă învăluiesc.

Și abia acum încerc să dovedesc

Că totul are gust omenesc.

Luna fuge , privirea – mi fură

Sufletu – mi alungă spre reci speranțe

Cerul plânge , plânge nebun , plânge lacrimi de – o seară

Plânge povestea Lunii ,

plâng și eu , în zadar . . .

sufletul parcă – mi este demolat ,

incendiul sentimental e nevinovat,

gândul arde în flăcările speranței

și mă face să tac , să țip de nebunie.

O lacrimă dezastruoasă conturează seara,

îmbălsămează pământul.

Dintr – o dată , un țipăt isteric.

E vântul , nu – i place la întuneric . . .

Atunci ascult și tac . . .

cum totul a secat.

001.571

Cuc V. Romina. “Lacrimi de -o seară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cuc-v-romina/poezie/13900753/lacrimi-de-o-seara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.