Poezie
constiinta
1 min lectură·
Mediu
Stai.
Să stăm din veșnicie o clipă
Doar pentru noi
Ca să ne vindecam .
Noi,
Două imperfecțiuni calatoare prin suferință.
Noi,
Doi suferinzi de nepotrivire
Și de idei și de vis și de patimi.
Noi,
Vizionari ai netrăirii.
Să stăm din imensitate un strop.
Sa regăsim cuvintul.
Lasă-mă.
Lasă-mă sa-ti mângâi iubirea zvâcnindă de febră,
Să te vindec de viața, de moarte, de tine.
Azi vreau sa fiu inima ta.
Ia-ti viața din mine si-ascultă-mi liniștea
Ce crește in tine ca o lumină.
Simte-mă si cuprinde-mă si uita de mine
Pâna la suferința dintâi.
căci eu exist ca să trăiești și ca să știi că mori...
Acum adio. Să nu urli când n-ai să mă mai simți.
Eu doar apar sporadic să-ți spun că exiști.
O clipă-n veșnicie,
Un srop in infinit.
Ai grija.
001452
0