Poezie
invizibila
Septembrie 2000
1 min lectură·
Mediu
imi trebuie ceva spontan
m-am saturat de monotonia vietii
ma duc in parculet si ma dau in leagan
cand vantul isi face drum prin grosimea cetii
inchid ochii si-mi imaginez ca zbor
si din cand in cand mai trag un fum
dar visul se risipeste repede
cum cade dim tigara scrum
stau in continuare cu ochii inchisi
si incerc sa plang, dar nu pot
de ce sa plang? ca iubesc?
sau ca nu sunt iubita nici un strop?
e greu, trebuie sa ai curaj
sa vezi tot ce iti arata lumea
e greu sa o infrunti
si curajul nu il ai totdeauna
lumea e asa cum e
asa cum a fost, asa cum o sa fie
iar eu sunt comdamnata
sa trec prin lume ca o stafie.
002.743
0