Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Iubind un copac

1 min lectură·
Mediu
Ești ca un arbore
Care sprijină cerul
Cu crengile lui
Și poarta în el eternitatea
Tuturor arborilor de pe pământ.
Mă ascund în sufletul tău
Ca într-o scorbură
Și încerc să te smulg veșniciei.
Cădem amândoi
În adânca imensitate a cerului,
Alunecînd,
Ca într-o oglindă concava.
023.208
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
46
Citire
1 min
Versuri
12
Actualizat

Cum sa citezi

cristina rizea. “Iubind un copac.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-rizea/poezie/61934/iubind-un-copac

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

si eu iubesc un copac...
frumoasa vesnicia...
0
@dan-mitrutDMDan Mitrut
stii sau nu stii, dar in primele versuri ti-ai situat idealul aproape de arborele cosmic:
\"Ești ca un arbore
Care sprijină cerul
Cu crengile lui
Și poarta în el eternitatea\"

acu nu inteleg de ce trebuie sa il smulgi vesniciei. sa glasuiasca oare in tine Geea? e suficient sa te ascunzi in scorbura lui pentru ca substanta vesniciei sa te transforme. nu te teme, nu vei deveni copac, ci omul-copac, o implinire visului unui mugure abia plesnit.

e bine ca alunecarea asta e de fapt ascensiune cu susul in jos. stii ca proiectia arborelui cosmic e cu radacina in cer si cu coroana spre noi?

se mai putea adanci cate ceva din povestea asta minunata.

cu respect, Magul
0