Poezie
emoții disparate
(caniculă în trup și gând)
1 min lectură·
Mediu
iar peste profilul ei delicat de vlăstar nobil
cădea o apă de voaluri cu pepite de aur
ape dulci îi lăsaseră
toate aceste vieți și iarăși vieți
cât de mult am admirat demult frumusețea
dar nu doar femeile
o oglindă tristă mă privea neputincioasă, grasă, moale
lovită de cutremurul din Fiji odinioară
printre resturi mărunte de la un vechi supercontinent
luna ne făcea cu ochiul, era șmecheră
o trenă de iluzii
de valuri tsunami și ruji de primăvară
aliaje ieftine și instabile de politică și geologie
radioactivitate poetică pe internet
dar eu privesc fix în ochii verzi, reflectorizanți, ai pisicii
câți faguri de lumină, doamne, câți faguri dulci
undeva cineva scrie o simfonie
câte ape dulci cad peste viori mă gândesc
femeie, ești disparată, spune un glas
cu botul înfricoșător al unei corăbii lungi a vikingilor
041.485
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “emoții disparate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14172142/emotii-disparateComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Aveți și lucruri f frumoase în acest poem, precum apele dulci care cad peste viori, aveți și câteva repetiții de cuvinte, unde se mai poate stiliza, vezi apele din prima strofă, vezi acel demult inutil înainte de frumusețea. Textul ne poartă în mai multe locuri, emoțiile sunt disparate denotând o reverie și o libertate poetică, în locul unei focalizări pe o anumită idee, imagine. Textul, chiar dacă mai are nevoie de mici intervenții (și la sfârșit se poate găsi o fregată, ceva), place. Numai de bine!
0
Mulțumesc frumos, domnule Caragea.
0
Distincție acordată
Frumusețea adevărată e cea nevăzută, ca un diamant rar, la care puțini pot ajunge iar acest poem face valuri de frumusețe, din inima autoarei.
0
Mulțumesc frumos, Antonia, seară frumoasă și bucurie!
0
